Think Positive

E vorba despre o carte care ne infatiseaza 248 fix de femei goale, mai celebre sau nu.

Poezia in imagini din cartulia „Culo” au fost realizate de norocosul fotograf Raphael Mazzucco. Acesta a imortalizat sau dat pe spate o multime femei goale, celebre sau nu, în 248 de imagini.

O stire cu adevarat pozitiva pe care in niciun caz nu o tratez cu Culo

Ne bucuram sa avem niste vesti bune pe blogul nostru de reactii pozitive!

Dupa ce au aparut titluri in presa despre o retragere din lumea muzicala a solistului trupei IRIS, retragere cauzata de necesitatea unui nou transplant hepatic,  doamna Minculescu ne linisteste: „Cristi are concert sâmbătă. Totul e în regulă”

O veste minunata intarita si de Cosmin Nicoară, managerul trupei IRIS : „Nu este adevărat. Cristi Minculescu se află într-adevăr în Germania, dar nu pentru a se supune unei noi operații, ci pentru un control de rutină. Este nevoie să meargă o dată la trei luni, pentru aceste controale. Asta nu înseamnă că are alte probleme de sănătate. Nu se poate vorbi despre retragerea lui din muzică. Sâmbătă, trupa Iris va susține un concert la Iași, unde bineînțeles că va fi prezent și Cristi Minculescu. Nimic din ceea ce s-a spus desre retragerea după concertele aniversare de 35 de ani de la înființarea trupei nu este adevărat. Nici măcar nu s-a pus problema unui astfel de turneu în condițiile în care trupa îmnplinește 35 de ani abia anul viitor”

Sanatate multa Cristi!

Pentru fanii trupei aveti aici una din ultimele prestatii live ale lui Cristi alaturi de trupa IRIS in garajul Europa FM

Un blog „pozitivamente” pozitiv am incercat sa realizez. Astfel cand mai dau de un articol in tema cu titulatura, nu ma abtin in a-l posta si aici.

Un om nu începe să existe decât atunci când începe să parieze pe el însuşi. Abia atunci capătă contur, abia atunci îşi iese din propria umbră, abia atunci este mai mult decât moştenirea genetică şi decât influenţele mediului său. Dincolo de acest schelet al moştenirilor şi influenţelor, tot ceea ce suntem este rezultatul propriilor noastre alegeri.

Vine o vreme când familia în care ai crescut nu mai constituie o explicaţie pentru situaţia ta actuală. Vine o vreme când complexele şi frustrările se opresc la pragul de unde începe propria responsabilitate.

Pe drumul către propriile idealuri, pariez în fiecare moment ceea ce sunt pe ceea ce pot deveni. Mă întreb adeseori dacă am reuşit să scot maximum din cutare situaţie, dacă am omis sau nu oportunităţi care mi s-au oferit, dacă am ştiu să descifrez corect sanşele de care m-am izbit şi, din ce în ce mai accentuat, metafora pariului îmi vine în minte. E o proiecţie, e un risc, este un joc de şanse, o aglomerare de sensuri moştenite sau inventate.

La jocul de whist, sunt oameni care joacă la 0 majoritatea mânilor. Este un pariu sigur şi prudent, însă pe termen lung se dovedeşte o strategie păguboasă. A juca la sigur înseamnă lipsa de curaj de a forţa faptele şi împrejurările, înseamnă lipsa de creativitate de a scoate din puţin puţin mai mult. Când mă uit în jur la oamenii pe care îi admir, observ că aceştia nu au avut mai multe şanse decât restul, însă au reuşit să scoată cel mai mult din cărţile primite.

Observ că marile destine aparţin acelor oameni care au luat cele mai riscante decizii. Să fiu înţeles, orice decizie este riscantă pentru că nu deţii niciodată toate informaţiile necesare pentru a face un pas sigur şi raţional. În acel vid de date şi certitudine, apare acel leap of faith despre care am vorbit.

Scriu aceste rânduri în mijlocul unor decizii pe care le iau în ciuda faptului că nu deţin cunosc toate variabilele, toate avantajele şi dezavantajele. Doar cu ideea că, într-un fel sau altul, nicio îndrăzneală nu rămâne nerăsplătită.

Zilele trecute, un prieten în vizită era dezamăgit de multe lucruri din jurul lui, de mulţi oameni din ţara asta. Dez-amăgirea este bună atunci când constituie doar prima etapă, iar nu o fundătură. Eu îmi păstrez acel optimism rural pe care îl întâlneam în vacanţele de la ţară. După ce eram întâmpinat pe drum cu de-al cui eşti?, următoare întrebare era – de mult ori – unde te duci?.

Trăim în ţara în care toţi ştim de-ai cui suntem şi de unde venim (de aici reproşuri şi atitudini inchizitoriale), însă am uitat să ne întrebăm unde ne ducem şi cum anume dorim să pariem pe viitorul nostru.

Un articol publicat de Adrian Ciubotaru in Gandul

Un filmulet care corespunde cumva cu titlul acestui blogulet, cum a zis un mare internaut.

Acum postez si izvorul de inspiratiune. O scena si un film cu adevarat superb, din care nu prea ai ce sa intelegi daca inca nu l-ai vazut.

Am primit mai multe sesizari din  partea locuitorilor sectorului 5 cu privire la colectarea deseurilor. Asociatia Mai mult verde imi semnaleaza acelasi lucru. Aflati ca zona aceasta, aflata in admnistrarea lui Marian Vanghelie, este singura din Bucuresti in care nu exista sistemul de colectare selectiva a deseurilor (containerele albastre, verzi si galbene).
Stiu ca nu intra in atributiile mele actiunile de felul asta, stiu si cei care m-au sesizat, insa s-au saturat de demersuri pe langa ADP sector 5 fara niciun efect.
Eu sper ca adresa mea nu va ramane fara raspuns:

Si totusi, nu uitati…Think Positive!

Am ras cu lacrimi zilele trecute privind la o emisiune intoxicata si intoxicanta care este servita neamului numai pentru simplul fapt ca, pur si simplu, meritam sa fim indopati cu asa ceva.

Sa fac acum pe simandicosul(a) si sa spun ca doar schimbam canalele intamplator, cautand mai stiu eu ce emisiune culturala in care se dezbateau „meandrele concretului intr-o lume abstractizata”?Nope.

Pur si simplu pe asta era fixat canalul. Super productia multiculturala de televiziune Acces Direct.

Era acolo o fatuca-ficus, blonda si stralucitoare, care a venit sa spuna natiunii despre schimbarile majore pe care vrea sa le faca in viata ei.

Va dati seama ca natiunea statea cu sufletul la gura in asteptarea procesului de schimbare a fatucii.

Dumnezeule! Inchipuiti-va ca duduia a inceput un indelungat si dureros proces de DEPITZIPONCIZARE.

Si au vorbit si au dezbatut si au analizat frate, ( un ziarist, un moderator, un invitat special si un trimis special al unei publicatii mondene ) depiciponcizarea fetei de le-a iesit pe nas.

Doamne ajuta-ne!

Zilele umbrite de devastatoarele inundatii si pe de alta parte la propriu incendiare din Australia au au parte si de putina racoare sufleteasca prin prisma turneului de tenis ce se desfasoara in tara cat un continent.

Cu toate ca, in general, ploile ocolesc tara cangurilor, in acest an exceptia a fost devastatoare. Previziunile meteorologice arata de secole ca acest mini-continent este sortit mangaierii soarelui. Cu tote astea, am gasit dovada ca avem parte de cel mai bine organizat eveniment sportiv, in speta de tenis de pe mapamond.

Odata ce picaturile de ploaie incep sa stropeasca deasupra arenelor de joc ( impresionante pentru niste terenuri de tenis ) in cateva secunde acestea sunt acoperite automat de sistemul complet automatizat cu care acestea sunt dotate. Interesant ca totusi intr-un loc unde ploaia vine totusi rar ei s-au gandit „daca cumva va fi nevoie?” Si chiar a fost de asta data…

Cei mai buni dintre protagonistii disciplinei si-au gasit timp, chiar inaintea inceperii competitiei de a organiza un eveniment dedicat victimelor inundatiilor din Australia cu scopul precis de a strange fonduri directionate apoi catre cei in nevoie.

Competitia le acest nivel in tenis este extrema, orice ora petrecuta in plus in afara programului de pregatire legat de tenis, poate creea un dezavantaj greu de remediat in timp scurt. Cu atat mai mult este de apreciat gestul organizarii evenimentului in cadrul caruia au coborat pe terenul de tenis alturi de jucatori, personalitati importante din lumea politico-sociala din Australia.

Fondurile, deloc de neglijat ca suma de bani s-au indreptat catre victimele dezastrului. Mici franturi cu Lectii de tenis si de viata pe care le putem invata de la zeci de mii de kilometrii distanta.

S-au tot difuzat mesajele celor care se aflau in turnurile gemene ( Manhattan, New York ), catre cei din exterior. Ati auzit vreunul legat de ura sau razbunare impotriva celor care au facut asta? Nu, dimpotriva, toate erau mesaje de iubire catre cei dragi.

Ati stat vreodata in salade asteptare a unui aeroport si sa urmariti intreactiunea dintre oamenii care debarca si cei care ii asteapta?

Am urmarit un film care a stiut sa exemplifice mai bine ca orice ca…love is all around. Sentimentele de iubire dintre sot-sotie, tata-fiu, sot-amanta, om politic-secretara, artist-manager si multe altele. Incep prin a fi luate paralel si reunite pe parcurs.

Un film cu adevarat incantator pe care nimeni nu ar trebui sa-l rateze. Love Actually.

Foarte tare, gata cu tribunalele, gata cu inftisarile si pierderea de vreme. De anu asta te-ai scos. Unde te-ai casatorit acolo poti sa divortezi, adica la primarie.

Toata treaba tine vreo 30 de zile, si asta pentru ca primesti un timp in care sa reflectezi daca esti hotarat sau ba.

Condiţiile pentru un divorţ administrativ sunt ca ambii soţi să fie de acord cu desfacerea căsătoriei, să se înţeleagă asupra numelui pe care îl vor purta ulterior, să nu aibă copii minori şi niciunul dintre soţi să nu fie pus sub interdicţie.

Viata multora e impartita in doua. Nu intotdeauna bucatile sunt egale, dar cu siguranta un flanc ii apartine lui “inainte” si unul ii apartine lui “dupa”.

N-am crezut niciodata ca fac parte din categoria privilegiata a celor care-si pot imparti viata in Before and After.
Cred ca mirajul consta macar partial in cum ne vedem si redescoperim pe noi insine dupa trasarea liniei asteia punctate dintre before si after.
E o senzatie misto sa stai un pic sa te contempli pe tine si pe toti implicatii ce te-au insotit pe un anumit drum; vezi schimbarile, greselile, fericirile care-au trecat ca o clipa.
Da, e un moment fain de contemplare, problemele-mi incep,insa, daca raman prea mult timp suspendata in el; ma trezesc brusc si ineficient ca am inceput sa traiesc mai degraba din niste amintiri decat in ceea ce am si sunt; d’aia si evit cat pot chestia asta, activitatea ma tine ocupata: )