Think Positive

Un om nu începe să existe decât atunci când începe să parieze pe el însuşi…

Posted on: Iunie 28, 2011

Un blog „pozitivamente” pozitiv am incercat sa realizez. Astfel cand mai dau de un articol in tema cu titulatura, nu ma abtin in a-l posta si aici.

Un om nu începe să existe decât atunci când începe să parieze pe el însuşi. Abia atunci capătă contur, abia atunci îşi iese din propria umbră, abia atunci este mai mult decât moştenirea genetică şi decât influenţele mediului său. Dincolo de acest schelet al moştenirilor şi influenţelor, tot ceea ce suntem este rezultatul propriilor noastre alegeri.

Vine o vreme când familia în care ai crescut nu mai constituie o explicaţie pentru situaţia ta actuală. Vine o vreme când complexele şi frustrările se opresc la pragul de unde începe propria responsabilitate.

Pe drumul către propriile idealuri, pariez în fiecare moment ceea ce sunt pe ceea ce pot deveni. Mă întreb adeseori dacă am reuşit să scot maximum din cutare situaţie, dacă am omis sau nu oportunităţi care mi s-au oferit, dacă am ştiu să descifrez corect sanşele de care m-am izbit şi, din ce în ce mai accentuat, metafora pariului îmi vine în minte. E o proiecţie, e un risc, este un joc de şanse, o aglomerare de sensuri moştenite sau inventate.

La jocul de whist, sunt oameni care joacă la 0 majoritatea mânilor. Este un pariu sigur şi prudent, însă pe termen lung se dovedeşte o strategie păguboasă. A juca la sigur înseamnă lipsa de curaj de a forţa faptele şi împrejurările, înseamnă lipsa de creativitate de a scoate din puţin puţin mai mult. Când mă uit în jur la oamenii pe care îi admir, observ că aceştia nu au avut mai multe şanse decât restul, însă au reuşit să scoată cel mai mult din cărţile primite.

Observ că marile destine aparţin acelor oameni care au luat cele mai riscante decizii. Să fiu înţeles, orice decizie este riscantă pentru că nu deţii niciodată toate informaţiile necesare pentru a face un pas sigur şi raţional. În acel vid de date şi certitudine, apare acel leap of faith despre care am vorbit.

Scriu aceste rânduri în mijlocul unor decizii pe care le iau în ciuda faptului că nu deţin cunosc toate variabilele, toate avantajele şi dezavantajele. Doar cu ideea că, într-un fel sau altul, nicio îndrăzneală nu rămâne nerăsplătită.

Zilele trecute, un prieten în vizită era dezamăgit de multe lucruri din jurul lui, de mulţi oameni din ţara asta. Dez-amăgirea este bună atunci când constituie doar prima etapă, iar nu o fundătură. Eu îmi păstrez acel optimism rural pe care îl întâlneam în vacanţele de la ţară. După ce eram întâmpinat pe drum cu de-al cui eşti?, următoare întrebare era – de mult ori – unde te duci?.

Trăim în ţara în care toţi ştim de-ai cui suntem şi de unde venim (de aici reproşuri şi atitudini inchizitoriale), însă am uitat să ne întrebăm unde ne ducem şi cum anume dorim să pariem pe viitorul nostru.

Un articol publicat de Adrian Ciubotaru in Gandul

Anunțuri

2 răspunsuri to "Un om nu începe să existe decât atunci când începe să parieze pe el însuşi…"

Buna. Am adaugat link-ul la lista mea 🙂 Multumesc pentru propunere. Salutari.

ce tare e titlul…cata dreptate..si…”Trăim în ţara în care toţi ştim de-ai cui suntem şi de unde venim (de aici reproşuri şi atitudini inchizitoriale), însă am uitat să ne întrebăm unde ne ducem şi cum anume dorim să pariem pe viitorul nostru.” so f…ing right

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Parteneri

%d blogeri au apreciat asta: